BULBOÁNĂ, bulboane, s.f. Adâncitură într-un râu, unde apa formează un vârtej; vâltoare, bulboacă. – Cf. b u l b u c.

BULBOÁNĂ s. bulboacă, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniţă, dâlboană, sfredel, şipot, toancă, vârtecuş, (Transilv. şi Ban.) şioi, (prin Transilv. şi Maram.) ştibloancă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) ştioalnă, (Bucov., Transilv. şi Mold.) ştiulboană, (Tran-silv., Ban. şi Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smârc. (~ a unei ape curgătoare.)

bulboánă s. f., g.-d. art. bulboánei; pl. bulboáne

BULBOÁN//Ă ~e f. Loc unde o apă formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; vâltoare. [G.-D. bulboanei; Sil. -boa-nă] /bulb[uc] + suf. ~oană