CĂRUCIÓR, cărucioare, s.n. 1. Trăsurică în care sunt plimbaţi copiii mici; căruţ (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roţi de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obişnuite şi care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanţe scurte; căruţ (2). 3. Subansamblu al unei maşini-unelte, al unei maşini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruţ + suf. -ior.

CĂRUCIÓR s. căruţ, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

căruciór s. n., pl. cărucioáre

CĂRUCI//ÓR ~oáre n. 1) Trăsură mică în care sunt purtaţi copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplasează pe calea ferată sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei maşini-unelte care transportă piesa de prelucrat sau unealta prelucrătoare. /căruţ + suf. ~ior