CALENDÁR, calendare, s.n. 1. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor şi zilelor unui an. ♢ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâţa (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicaţie cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului şi diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, ştiinţific etc. [Var.: (pop.) călindár s.n.] – Din lat. calendarium.

CALENDÁR s. 1. (pop.) cărindar. 2. calendar iulian = (pop.) calendar ortodox, calendar vechi.

calendár s. n., pl. calendáre

CALENDÁR ~e n. 1) Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, având la bază diferite fenomene periodice legate de mişcarea corpurilor cereşti. ~ iulian. ~ gregorian. ♢ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agendă etc.) al succesiunii lunilor, săptămânilor şi zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ♢ A se uita ca mâţa (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fără să priceapă nimic. A face cuiva capul ~ a supraîncărca pe cineva cu informaţii inutile. 3) Publicaţie anuală cuprinzând cronologia zilelor anului şi informaţii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

CALENDÁR s. n. 1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activităţi prevăzute. o a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci. (<lat. calendarium)

CALENDÁR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an. 2. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium].

calendár (-re), s.n. – 1. Sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile. – 2. Almanah. – Var. cărindar, s.m. (ianuarie; înv., almanah). – Mr. calindar. Lat. călendarium. Var. cărindar este moştenită direct din lat. (Puşcariu 291; REW 1508; Candrea-Dens., 263; DAR). Calendar, prin intermediul ngr. ϰαλενδάρι care a pătruns în limba romînă prin biserică, şi a ajuns pop.