CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. şi pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei

CALOMNIAT//ÓR² ~óare (~óri, ~óare) m. şi f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

CALOMNIAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţine de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (<fr. calomniateur)

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].