CANDELÁBRU, candelabre, s.n. Suport cu mai multe braţe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum.

CANDELÁBRU s. policandru. (~ cu 6 braţe.)

candelábru s. n. (sil. -bru), art. candelábrul; pl. candelábre

CANDELÁBR//U ~e n. Suport frumos ornamentat, cu mai multe braţe pentru lumânări sau becuri electrice, suspendat de plafon; lustră; policandru. /<fr. candélabre, lat. candelabrum

CANDELÁBRU s. n. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan. (<fr. candélabre, lat. candelabrum)

CANDELÁBRU s.n. Suport pentru lumânări sau pentru becuri, care se atârnă în special de tavan. [< fr. candélabre, cf. lat. candelabrum – sfeşnic].