CATASTÍF, catastife, s.n. (Înv. şi fam.) Registru, condică. ♢ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ţine evidenţa faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s.n.] – Din ngr. katástihon.

CATASTÍF s. v. condică.

catastíf s. n., pl. catastífe

CATASTÍF ~e f. înv. Caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; condică. ♢ A trece pe cineva la ~ a ţine evidenţa faptelor cuiva având intenţii rele. /<ngr. katástihon

catastíf (-fe), s.n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastişel, s.f. (înv., codicil).