CAZEMÁTĂ, cazemate, s.f. Lucrare de apărare, construită din lemn şi pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei şi împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.

CAZEMÁTĂ s. (MIL.) bunker.

cazemátă s. f., pl. cazemáte

CAZEMÁT//Ă ~e f. 1) Construcţie militară, de obicei din beton armat, care protejează de proiectile şi bombe şi în care sunt instalate tunuri sau mitraliere. 2) Încăpere blindată pe o navă, înzestrată cu tunuri. /<fr. casemate, germ. Kasematte

CAZEMÁTĂ s.f. Fortificaţie izolată care protejează împotriva proiectilelor, bombelor etc. oamenii şi armamentul închişi înăuntru. ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. [< fr. casemate, cf. it. casamatta].