CEÁŞCĂ, ceşti, s.f. 1. Vas mic de porţelan, de faianţă etc., cu gura largă, rotundă (şi cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceaşcă (1); conţinutul unei ceşti (1). – Din rus. ceaška.

CEÁŞCĂ s. (înv. şi reg.) tas, (Ban., Transilv. şi Olt.) şol, (prin Transilv.) şolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)

ceáşcă s. f., g.-d. art. céştii; pl. ceşti

CEÁŞCĂ ceşti f. 1) Vas (de diferite forme şi dimensiuni) prevăzut cu toartă, care serveşte la băut. 2) Conţinut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. ceştii; Sil. ceaş-că] /<rus. ceaška

ceáşcă (-éşti), s.f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. caşcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas“ (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceaşnic, s.m. (paharnic), din sl. čašinikŭ.