CHENÁR, chenare, s.n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) pe care o are de jur împrejur un obiect şi care de obicei serveşte ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. - Din tc. kenar.

CHENÁR s. 1. bordură, margine. (~ al covorului.) 2. (TIPOGR.) bordură, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)

chenár s. n., pl. chenáre

CHENÁR ~e f. 1) Element (decorativ) care încadrează un obiect (fereastră, covor etc.). 2) Broderie cusută pe marginea unei ţesături. /<turc. kenar

chenár (-re), s.n. – 1. Margine, bordură. – 2. Cadru. – 3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de uşă. – Mr. chinare. Tc. kenar (Şeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar. – Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura).