CIÁN s.n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pr.: ci-an.] – Din fr. cyan. Cf. germ. Z y a n.

CIÁN s. (CHIM.) cianogen, dician. (~ul este un gaz incolor şi toxic.)

cian s. n.

CIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuinţat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. Cyan

CIAN- v. ciano-.

CIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [Pron. ci-an. / < germ. Cyan].