CLAVECÍN, clavecine, s.n. Vechi instrument muzical cu claviatură şi cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.

CLAVECÍN s. (MUZ.) cembalo, clavicembal.

clavecín s. n., pl. clavecíne

CLAVECÍN ~e n. Instrument muzical cu coarde şi cu claviatură, asemănător pianului. /<fr. clavecin

CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal şi cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].

CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice şi claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (<fr. clavecin)