CÓŞCOV, -Ă, coşcovi, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre pereţi) Coşcovit. 2. S.f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund şi unde trăiesc peştii şi racii. 3. S.f. Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de stuf şi papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafaţa apelor; cocioc. – Cf. rus. k o č k o v a t y j „cu ridicături, deluros, bolovănos“.

CÓŞCOV adj. v. burduşit, cojit, coşcovit, scorojit.

cóşcov adj. m., pl. cóşcovi; f. sg. cóşcovă, pl. cóşcove

CÓŞCOV ~ă (~i, ~e) (despre pereţi) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /cf. rus. koţkovaty