COMOÁRĂ, comori, s.f. Grămadă de bani sau de obiecte de preţ (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuţie, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de preţuită. – Din sl. komora.

COMOÁRĂ s. v. cimitir.

COMOÁRĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pământ.)

COMOÁRA s. art. v. pollux.

comoáră s. f., g.-d. art. comórii; pl. comóri

COM//OÁRĂ ~óri f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte preţioase. 2) Totalitate a bunurilor care se află în posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau fiinţă foarte preţuită şi dragă; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komora