CONCLUDÉNT, -Ă, concludenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

Concludent ≠ neconcludent, neconvingător

CONCLUDÉNT adj. v. convingător.

concludént adj. m., pl. concludénţi; f. sg. concludéntă, pl. concludénte

CONCLUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) Care convinge; care aduce o confirmaţie; bazat pe probe convingătoare; confirmativ. Experienţă ~tă. Rezultat ~. 2) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; conclusiv. Decizie ~tă. /<lat. concludens, ~ntis

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (şi adv.) care convinge; convingător. ♢ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (<lat. concludens, it. concludente)

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].