CONGESTIONÁ, congestionez, vb. I. Refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde la faţă, a se înroşi, a se îmbujora. [Pr: -ti-o-] – Din fr. congestionner.

CONGESTIONÁ vb. 1. a se înroşi, (pop. fig.) a se aprinde. (Faţa i s-a ~.) 2. v. injecta. 3. v. inflama.

congestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. congestionéz, 3 sg. şi pl. congestioneáză

A SE CONGESTION//Á mă ~éz intranz. 1) A căpăta congestie. 2) A se înroşi la faţă (din cauza congestiei); a deveni roşu; a se îmbujora; a se rumeni. [Sil. -ti-o-] /<fr. congestionner

CONGESTIONÁ vb. tr., refl. a produce, a avea congestie. ♢ a (se) aprinde, a (se) înroşi la faţă. (<fr. congestionner)

CONGESTIONÁ vb. I. refl. A avea o congestie. ♦ A se aprinde, a se înroşi la faţă. [Pron. -ti-o-. / < fr. congestionner].