CONSISTÉNT, -Ă, consistenţi, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanţial, săţios. – Din fr. consistant.

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent

CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, substanţial, temeinic, valoros.

CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.

consistént adj. m., pl. consisténţi; f. sg. consisténtă, pl. consisténte

CONSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conţine multe substanţe nutritive; bogat în substanţe nutritive; substanţial. /<fr. consistant

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistenţă; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanţial. (<fr. consistant)

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistenţă; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanţial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens].