CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparţine unei conspiraţii, privitor la o conspiraţie; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. k o n s p i r a t i v, rus. k o n s p i r a t i v n â i.

CONSPIRATÍV adj. v. ilegal.

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. sg. conspiratívă, pl. conspiratíve

CONSPIRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de conspiraţie; propriu conspiraţiei; ilegal; clandestin. Organizaţie ~ă. Locuinţă ~ă. /<fr. conspirativ

CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspiraţie; ilegal, clandestin. (<după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspiraţie; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ].