DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeţ) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.

A debarca ≠ a se îmbarca

DEBARCÁ vb. v. demite, destitui, îndepărta, scoate.

debarcá vb., ind. prez. 1 sg. debárc, 3 sg. şi pl. debárcă

A DEBARCÁ debárc 1. intranz. 1) A părăsi o navă; a coborî pe mal de pe o navă. 2) A ieşi din tren sau din alt vehicul. 3) glum. A se aşeza cu traiul pentru mai mult timp. 2. tranz. 1) A face să iasă de pe o navă. 2) fam. (persoane) A da afară dintr-un post de conducere; a scoate; a elibera; a concedia; a destitui. /<fr. débarquer

DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din maşină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcţie, de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer].