DERÁNJ, deranjuri, s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. Fig. Tulburare a liniştii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).

DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă ...)

deránj s. n., pl. deránjuri

DERÁNJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniştii (cuiva). /v. a deranja

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniştii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].