DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. Refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.

dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. şi pl. dezarticuleáză

A SE DEZARTICUL//Á mă ~éz intranz. 1) (despre membre) A ieşi din arti-culaţie; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunităţi) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticuler

A DEZARTICUL//Á ~éz tranz. 1) (membre) A scoate din articulaţie (printr-o operaţie chirurgicală). 2) A desface în părţile componente; a dezmembra. /<fr. désarticuler

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulaţie. ♦ refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].