DEZROBÍRE, dezrobiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezrobi şi rezultatul ei. – V. dezrobi.

Dezrobire ≠ înrobire, subjugare

DEZROBÍRE s. eliberare, emancipare, emancipaţie, liberare, (înv. şi pop.) mântuire, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţiganilor.)

dezrobíre s. f., g.-d. art. dezrobírii; pl. dezrobíri