DINÁMICĂ, dinamici, s.f. – V. dinamic (II) [DEX'98]

dinámică s. f., g.-d. art. dinámicii

DINÁMIC//Ă f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mişcării corpurilor în raport cu forţele ce o condiţionează. 2) Proces de evoluţie a unui fenomen; schimbare continuă. ~a relaţiilor sociale. 3) biol: ~a populaţiei totalitate a schimbărilor cantitative suferite de o populaţie de plante sau de animale. /<fr. dinamique

DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mişcării corpurilor şi forţele care acţionează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acţiunea anumitor factori; mişcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanţelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forţa) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forţă].