DÓNIŢĂ, doniţe, s.f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (şi capac), cu care se cară şi în care se ţine apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; şiştar. 3. Conţinutul unei doniţe (1, 2). [Pl. şi: doniţi] – Din scr. dojnica.

DÓNIŢĂ s. cofă, (reg.) botă, (Transilv. şi Ban.) cart, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei. (O ~ cu apă.)

dóniţă s. f., g.-d. art. dóniţei; pl. dóniţe

DÓNIŢ//Ă ~e f. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, folosit pentru mulsul vacilor; şiştar. 2) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. /<sb. dojnica