ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el şi fiind lipsit de accent propriu. ♢ Articol enclitic = articol hotărât care se aşează la sfârşitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.

Enclitic ≠ proclitic

ENCLÍTIC adj. 1. v. hotărât. 2. v. postpus.

enclític adj. m., pl. enclítici; f. sg. enclítică, pl. enclítice

ENCLÍTI//C ~că (~ci, ~ce) (despre unităţi de limbă) Care se ataşează la un cuvânt precedent, formând împreună cu acesta o unitate. Articol ~. [Sil. en-cli-] /<fr. enclitique, lat. encliticus

ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate şi fiind lipsit de accent propriu. ♢ Articol enclitic = articol hotărât care se aşază la sfârşitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat].