EPUIZÁ, epuizez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. şi refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.

EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. exte-nua.

epuizá vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuizéz, 3 sg. şi pl. epuizeáză

A SE EPUIZ//Á mă ~éz 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârşit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forţa şi energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

A EPUIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuţii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser

EPUIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) isprăvi. 2. tr. A lămuri complet, a termina discuţiile, a încheia (o problemă). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. épuiser].