EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s.f. Acţiunea de a excomunica şi rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creştină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) procleţenie, procleţie. (~ papei aruncată asupra ...)

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].