EXERCITÁ, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcţie etc. 2. A face să fie simţit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influenţă etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.

EXERCITÁ vb. v. profesa.

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. şi pl. exércítă

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialităţi etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influenţă, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcţie, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acţiune, în mişcare, a face simţit (o influenţă, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. şi exercít), -tez. / < lat. exercitare].