EXIGÉNT, -Ă, exigenţi, -te, adj. Care pretinde multă grijă, stricteţe, corectitudine de la alţii (şi de la sine însuşi) în privinţa îndeplinirii unei datorii; pretenţios. – Din. fr. exigeant, lat. exigens, -ntis.

Exigent ≠ indulgent, tolerant, liberal, îngăduitor

EXIGÉNT adj. 1. pretenţios, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. v. conştiincios.

exigént adj. m., pl. exigénţi; f. sg. exigéntă, pl. exigénte

EXIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; aspru; dur; sever. 2) Care manifestă grijă sporită şi corectitudine în îndeplinirea anumitor obligaţii sau în realizarea lucrurilor. /<fr. exigeant, lat. exigens, ~ntis

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenţie, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretenţios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens].