EXTRÁCŢIE, extracţii, s.f. 1. Extragere. 2. Operaţie de aducere la suprafaţă a minereului, a materialelor şi a personalului, prin puţuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (Livr.) Origine, provenienţă. – Din fr. extraction, lat. extractio.

EXTRÁCŢIE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.

EXTRÁCŢIE s. extragere, scoatere. (~ unui dinte.)

extrácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. extrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. extrácţiei; pl. extrácţii, art. extrácţiile (sil. -ţi-i-)

EXTRÁCŢI//E ~i f. 1) Proces, operaţie de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operaţie de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracţiei; Sil. ex-trac-ţi-e] /<fr. extraction

EXTRÁCŢIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, provenienţă. [Gen. -iei, var. extracţiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].