FĂŢUÍT², -Ă, făţuiţi, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafaţa netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafaţa unei construcţii) cu tencuiala netezită. – V. făţui.

FĂŢUÍT¹ s.n. Făţuire. – V. făţui.

FĂŢUÍT s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.

FĂŢUÍT s. 1. v. drişcuire. 2. v. făţuire. 3. v. lustruire.

FĂŢUÍT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. v. lus-truit.

făţuít s. n.