FARMACÍE, farmacii, s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului şi distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând şi uneori se prepară medicamente; potică¹, spiţerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FARMACÍE s. (pop.) spiţerie, (Transilv. şi Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile

FARMACÍ//E ~i f. 1) Local pentru prepararea, păstrarea şi vinderea medicamentelor. 2) la sing. rar Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul problemelor privind prepararea, păstrarea, controlul şi distribuirea medicamentelor. [Art. farmacia; G.-D. farmaciei; Sil. -ci-e] /<fr. pharmacie, lat. pharmacia

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea şi controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară şi se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].