FIGURÁŢIE, figuraţii, s.f. Ansamblul figuranţilor (într-o reprezentaţie, într-un film etc.) ♢ Expr. A face figuraţie = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

figuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. figuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. figuráţiei; pl. figuráţii, art. figuráţiile (sil. -ţi-i-)

FIGURÁŢI//E ~i f. 1) Totalitate a figuranţilor care participă la un spectacol. 2) Parte a unui spectacol, jucată de figuranţi. ♢ A face ~ a) a juca rolul de figurant; b) a fi figurant. 3) Complicare a facturii unei compoziţii muzicale prin sunete ce însoţesc linia melodică, reliefând-o. [Art. figuraţia; G.-D. figuraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. figuration, lat. figuratio, ~onis

FIGURÁŢIE s.f. 1. Totalitatea figuranţilor (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia iniţială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figuraţiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].