FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operaţii asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

A finisa ≠ a începe

FINISÁ vb. v. definitiva.

finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. şi pl. finiseáză

A FINIS//Á ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condiţiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârşit; a definitiva. /<fr. finir

FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].