GÂRBIŢĂ, gârbiţe, s.f. 1. (Pop.; la animale) Greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă. ♢ Expr. A muia (cuiva) gârbiţa = a înfrânge, a obliga să se supună. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi şi cu flori mari, violete (Limodorum abortivum). – Din bg. gărbica, scr. grbica.

GÂRBIŢĂ s. v. ceafă, greabăn, grumaz.

GÂRBIŢĂ s. (BOT.; Limodorum abortivum) (reg.) salbă.

gârbiţă s. f., g.-d. art. gârbiţei; pl. gârbiţe