GERMINÁŢIE, germinaţii, s.f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viaţa latentă la viaţa activă şi care duce la naşterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.

GERMINÁŢIE s. (BOT.) germinare, încolţire, încolţit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)

germináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. germináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. germináţiei; pl. germináţii, art. germináţiile (sil. -ţi-i-)

GERMINÁŢI//E ~i f. Proces prin care un germene porneşte dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis

GERMINÁŢIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinaţiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].