GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem¹ (1), a se înghemui. 2. Refl. şi tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spaţiu redus; a (se) înghesui. – Ghem¹ + suf. -ui.

A se ghemui ≠ a se îndrepta

GHEMUÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. îngrămădi. 3. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfăşura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

ghemuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghemuiáscă

A GHEMU//Í ~iésc tranz. A face să se ghemuiască. /ghem + suf. ~ui

A SE GHEMU//Í mă ~iésc intranz. 1) A se aşeza încovoindu-şi spatele şi strângând picioarele la piept; a se strânge în formă de ghem; a se chirci. 2) A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îngrămădi; a se îmbulzi. /ghem + suf. ~ui