GREÁBĂN, grebene (grebeni), s.n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât şi spinare. ♦ P. anal. Coamă a unui munte. – Din sl. grebeni „pieptene“.

GREÁBĂN s. (ZOOL.) (reg.) gârbiţă, (prin Transilv.) spete (pl.), (Ban. şi Transilv.) spinare, (prin Transilv. şi Bucov.) şa. (~ul calului.)

greábăn s. n./s. m., pl. grébene/grébeni

GREÁBĂN grébene n. 1) (la unele animale, în special la cabaline şi bovine) Partea proeminentă a corpului dintre gât şi spinare. 2) Creastă a unui munte. [Pl. şi grebeni] /<sl. grebeni