|
|
hac. 13 rezultate gasite
HAC1, (2) hacuri, s.n. 1. (În expr.) A-i veni (cuiva sau la ceva) de hac = a găsi modalitatea, sistemul de a învinge, de a face inofensiv pe cineva sau ceva care supără, care provoacă nemulţumiri. 2. (Înv.) Salariu, leafă. – Din tc. hak.
HAC2, hacuri, s.n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălţămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak.
HÂC interj. Sunet pe care-l scoate cineva când sughite sau când i se opreşte brusc respiraţia. – Onomatopee.
hac (răfuială) s. n., pl. hácuri
hac (salariu, cui) s. n., pl. hácuri
hâc interj.
HÂC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de cineva când sughiţă sau când i se opreşte brusc respiraţia). /Onomat.
HAC2 ~uri n. Cui de fier care se bate la talpa încălţămintei (ca să nu alunece). /<ucr. hak
HAC1 n. : A-i veni (sau a-i da) cuiva de ~ a găsi mijlocul de a pedepsi pe cineva care cauzează neplăceri; a pune pe cineva la punct. /<turc. hak
hâc, hâci, s.m. (reg.) Pici, ghibirdic.
hac3, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târşi, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele.
hac4, hácuri, s.n. (reg.) chip, putinţă, modru; asemănare, pereche.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
