HOÁRDĂ, hoarde, s.f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă şi pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s.f.] – Din pol. horda, rus. orda.

HOÁRDĂ s. 1. (IST.) ceată primitivă. (O ~ din comuna primitivă.) 2. (înv.) ordie. (O ~ pustii-toare.)

hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde

HOÁRD//Ă ~e f. 1) (în evul mediu, la popoarele mongole şi turcice) Organizaţie militar-administrativă a nomazilor. ~a de Aur. 2) fig. Oştire cotropitoare. ~e duşmane. [Sil. hoar-] /<pol. horda, rus. orda