HRIB, hribi, s.m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie şi cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.

HRIB s. (BOT.; Boletus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarca, pitoancă.

hrib s. m., pl. hribi

HRIB ~i m. pop. Ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros şi cu pălăria brună-gălbuie; mânătarcă. ♢ ~-ţigănesc ciupercă otrăvitoare, asemănătoare cu hribul. /<ucr. hryb