ICONOSTÁS, iconostase, s.n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ.

ICONOSTÁS s. (BIS.) 1. catapeteasmă, tâmplă, (pop.) perete, (înv. şi reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.) 2. (înv.) proschinitar. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoană, în biserică.)

iconostás s. n. (sil. mf. -stas), pl. iconostáse

ICONOSTÁS ~e n. (în biserica ortodoxă) 1) Perete împodobit cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii; catapeteasmă. 2) Măsuţă pe care este aşezată o icoană. [Sil. -no-stas] /<sl. ikonostasu