ÍCTER, ictere, s.n. Boală a ficatului şi a veziculei biliare, care se caracterizează prin coloraţia galbenă a pielii şi a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenţi biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. i c t e r u s, fr. i c t è r e.

ÍCTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală.

ícter s. n., pl. íctere

ÍCTER ~e n. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge şi a depunerii ei în ţesuturi, manifestată, mai ales, prin coloraţia galbenă a pielii. /<fr. ictere, lat. icterus

ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge şi în îngălbenirea pielii şi a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros].