IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemişcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mişca, să nu mai poată acţiona. ♦ A investi mari disponibilităţi într-o întreprindere, într-o afacere (scoţându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.

IMOBILIZÁ vb. 1. v. fixa. 2. a ţine. (Îl ~ până vine poliţia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mişcare.)

imobilizá vb., ind. prez. 1 sg. imobilizéz, 3 sg. şi pl. imobilizeáză

A IMOBILIZ//Á ~éz tranz. (fiinţe sau părţi ale corpului) A face să devină imobil; a aduce şi a menţine în stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser

IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mişca; a înţepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser].