INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – V. indigna.

INDIGNÁRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignaţiune, (pop.) oţăreală, oţărâre. (Stare de ~.)

indignáre s. f., g.-d. art. indignării; pl. indignări

INDIGN//ÁRE ~ări f. Sentiment de mânie provocat de o acţiune nedemnă, o nedreptate, o insultă etc. /v. a (se) indigna

INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie şi dispreţ provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acţiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna].