INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. Fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [Pl. şi: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.

Infern ≠ eden, paradis, rai

INFÉRN s. v. iad.

inférn s. n.

INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veşnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiţii insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus

INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaş subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morţilor. 3. Colecţie de cărţi licenţioase, formând în bibliotecile mari o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine şi de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].