INTEROGÁ, interoghez, vb. I. Tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr. interroger, lat. interrogare.

INTEROGÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta.

interogá vb., ind. prez. 1 sg. interoghéz, 3 sg. şi pl. interogheáză

A INTERO//GÁ ~ghéz tranz. 1) (persoane) A determina să răspundă asupra unei probleme; a întreba; a chestiona. 2) (martori, inculpaţi) A supune la un interogatoriu; a chestiona. 3) (elevi sau studenţi) A supune unui examen oral; a întreba; a asculta; a examina. /<fr. interroger, lat. interrogare

INTEROGÁ vb. I. tr. A pune întrebări; a examina (elevi). ♦ A supune (pe cineva) la interogatoriu. [P.i. 3,6 -ghează. / < lat., it. interrogare, fr. interroger].