IRIGÁŢIE, irigaţii, s.f. Ansamblu de lucrări de îmbunătăţiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivităţii. [Var.: irigaţiúne s.f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.

IRIGÁŢIE s. (AGRON.) irigare. (~ unui teren agricol.)

irigáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. irigáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. irigáţiei; pl. irigáţii, art. irigáţiile (sil. -ţi-i-)

IRIGÁŢI//E ~i f. Ansamblu de lucrări pentru udarea artificială a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) în vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis

IRIGÁŢIE s.f. Udare, alimentare cu apă (făcută de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) în vederea măririi fertilităţii lor. [Gen. -iei, var. irigaţiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].