|
|
iscusinţă. 5 rezultate gasite
ISCUSÍNŢĂ, iscusinţe, s.f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -inţă.
iscusínţă s. f., g.-d. art. iscusínţei; pl. iscusínţe
ISCUSÍNŢ//Ă ~e f. Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + suf. ~inţă
iscusinta,pricepere
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
