JÁLBĂ, jalbe, s.f. (Pop.) Plângere, reclamaţie, făcută în scris. ♢ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proţap = a cere insistent (şi ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. şi: jălbi – Var.: jálobă s.f.] – Din sl. žalĩba. Cf. bg. žalba.

JÁLBĂ s. v. cerere, petiţie, plângere, recla-maţie.

jálbă s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

JÁLB//Ă ~e f. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulţumire; plângere; reclamaţie. ♢ A umbla (sau a veni, a merge) cu ~a în proţap a cere cu insistenţă un drept sau o favoare. 2) Act care conţine o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žaliba

jalbă² s.f. (reg.) 1. nume de plantă – jalbă albă. 2. boală de vite; bube-dulci.