JÁLE¹ s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (2). ♢ Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♢ Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic. 2. (Înv.) Doliu. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ.

JÁLE² s.f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală şi medicinală, salvie (Salvia officinalis). – Din magh. zsálya.

JÁLE s. v. doliu, linariţă, salvie.

JÁLE s. (BOT.) 1. (Salvia officinalis) jaleş, salbie, salvie, (reg.) şerlai. 2. (Salvia silvestris) coada-vacii, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure. 3. (Stachys germanica) jaleş, (reg.) pavăză.

JÁLE s. 1. dezolare, (pop.) jelanie, (înv. şi reg.) tângă, (înv.) jalet. (Om plin de ~.) 2. v. tristeţe.

jále (tristeţe; plantă) s. f., g.-d. art. jálei

JÁLE¹ f. Stare sufletească apăsătoare cauzată de o pierdere irecuperabilă, de o situaţie disperată etc.; durere sufletească adâncă; jelanie. Cântec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. žali

JÁLE² f. Plantă semilemnoasă, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivată ca plantă etero-uleioasă, medicinală sau decorativă; salvie. /<ung. zsálya